Am gândit acest curs ca pe un ajutor acordat oricărui părinte indiferent dacă parentajul vostru.
Veți dobândi cunoștințele necesare pentru a-l putea ajuta pe copilul vostru să facă față provocărilor, pe măsură ce devine el însuşi, adică o ființă umană completă.
Cu toții trecem prin momente în care suntem părinți inconștienți, iar problemele apar și vor apărea indiferent cine suntem. Dar niciodată nu este prea târziu, niciodată nu este totul pierdut pentru copiii voştri, chiar dacă aceștia sunt mari.
Dacă urmăriți deja acest curs, înseamnă că faceți deja foarte multe lucruri bune ca părinte. Vă pasă suficient de mult de copiii voștri. Astfel, deja aș putea afirma despre voi că:
1. Vă pasă de copiii voştri.
2. Credeţi că parentajul este important.
3. Recunoașteți faptul că parentajul este – cel puțin într-o anumită măsură – o abilitate.
4. Știți că sunteți capabil să învățați lucruri noi.
5. Credeți că puteți lua măsuri pentru a face lucrurile.
Este foarte important să știți de la bun început că o atitudine pozitivă față de învățare poate însemna foarte mult. În momentul în care să inserați un set de convingeri pozitive în procesul de învățare, ați făcut deja primul pas
Ştiu că mulți dintrepro voi vin dintr-o mare varietate de circumstanțe de viață. Unii dintre voi provin din familii tradiționale, în care vă creşteți copiii împreună cu partenerul de viață. Dar mulți dintre voi alcătuiți familii monoparentale şi fie aveți diverse acorduri de custodie a copilului, fie îl creșteți singuri.
Am încercat pe tot parcursul cursului să vorbesc în egală măsură atât despre mamă, cât şi despre tată. Este adevărat că în primele luni sau ani mama este de cele mai multe ori îngrijitorul primar, dar nu întotdeauna. Și, orice am spune despre mama care joacă acel rol, acelaşi lucru este la fel de valabil şi pentru tatăl care are încă de la început aceeași implicare și aceeași dorință de a participa la îngriji rea copilului său. Aș dori să subliniez faptul că și tații au suferințe și răni emoționale dobândite în perioada copilăriei, deci şi ei trebuie să învețe să crească şi să se vindece; ori de câte ori este posibil, aceştia trebuie să participe în aceeași măsură ca mamele în viața copiilor lor.
De asemenea, nu vrem să neglijăm importanța bunicilor. Pentru a simplifica lucrurile, de cele mai multe ori ne referim la „părinți”, dar prin acest termen face referire la oricare adult conștient care deţine responsabilitatea principală în ceea ce-l priveşte pe acel copil.
Din ce în ce mai mult şi mai des, bunicii preiau rolul părinți lor. Dar chiar şi atunci când asta nu se întâmplă, bunicii pot avea efecte pozitive profunde asupra stimei de sine şi a competențelor nepoților lor
Eu cred că în a-i ajuta pe oameni să înțeleagă altfel relația părinte-copil este mai important decât expunerea unui nou set de reguli sau orientări pentru a avea o relație reușită cu propriii copii.
Acest curs este cum să procedeze părinții așa încât copiii lor să devină adulti cu un psihic echilibrat.
Cursul subliniază cât de important este pentru un părinte să devină autoreflexiv şi să facă schimbări în personalitatea sa. Să învăţăm abilitatea de a fi părinte şi să cunoaştem nevoile copiilor este necesar, dar nu suficient. Părintele trebuie să-şi asume sarcina unei schimbări interioare.
Unul dintre motivele pentru care m-am simțit obligată să formez acest curs a fost preocupa mea în ceea ce priveşte relațiile maritale şi parentale distruse, care au devenit ….în societatea noastră.
Modul în care ne creştem copiii dezvăluie foarte multe despre cum am fost crescuţi. Aceast modul oferă o ocazie unică de transformare personală ce va conduce la o relație conştientă – prin urmare, mai sănătoasă – cu propriii copii